poate intelegi
sunt multe cuvinte pe care nu le spun tocmai pentru ca stiu sa mi le asum
pe ele cuvintele.
sunt putine cuvinte care vorbesc despre mine si toate interpretabile.
de aceea nu iti pot promite multe
nu stiu la ce te poti astepta de la cineva care iti vorbeste intr-o ceainarie fara clientela
despre cum au inalbit babele dracii si cum mereu o-ncurca grasul in filosofia morala
si cum vreau eu sa aflu daca ratele care frecventeaza lacul din parcul central mananca stafide
[pentru asta trebuie sa vii cu mine, vreau sa-ti impartasesc descoperirea].
inca nu accepta, nu stii cu cine ai de-a face:
sunt un om indispus si rar disponibil
ma afecteaza teribil vremea de afara si visele in care imi apar rudele moarte
nesuferitele rude moarte care nu imi comunica nimic
despre lumea de dincolo.
folosesc des pretexte cum ca nu pot sa te vad,
pentru ca am de lucru,
lucrez la ceva captivant de fascinant de care nu reusesc sa ma apuc niciodata,
pentru ca simt ca nu pot,
[dar simt ca trebuie atunci cand ma entuziasmez ca maine am sa mor si ma dezumflu ca nu las nimic in urma].
sunt un om pacatos
cred ca mi-am pierdut din credinta cand am inceput sa simt ca
expresiile icoanelor din biserici sunt apasatoare
[posibil sa fie pe lumea asta icoane care plang si vindeca,
ochii mei nu ar vedea si nu ar recunoaste.]
ce stiu e ca cimitirul e casa multor oameni si eu sunt unul dintre ei
ce ma alina e sa umblu printre morminte si sa dau la o parte
sticlele de plastic care pana mai ieri protejau trandafirii mormintelor,
dar acum au inceput sa ii sufoce in caldura soarelui de primavara.
sunt un om cu menire,
desi inca nu am aflat-o si ma deprima cantitatea oamenilor
constienti de ei insisi
[totusi, am umor propriu si stiu sa ma zeflemisesc cand constat nereguli de la purtarea cea cuviincioasa
fata de mine insumi]
dar cel mai important lucru pe care trebuie sa il stii
si care ma absolva
e ca sunt un om fain [in ciuda sau cu toate astea, te las sa alegi]
si ma uit la filme destepte si delectant de suprarealiste.
[Le charme discret de la burgeoisie, Luis Bunuel]
